Întreabă cinci oameni din branșă ce înseamnă un casting și vei primi cinci răspunsuri ușor diferite, toate corecte. Cuvântul acoperă castingul deschis dintr-o sală închiriată, go-see-ul de cincisprezece minute la o agenție, proba self-tape înregistrată în dormitorul tău, callback-ul la care regizorul e în sfârșit în cameră și proba de costum care are loc după ce ai fost deja aleasă.
Sunt întâlniri diferite cu reguli diferite, iar să te prezinți la una pregătindu-te pentru alta e felul în care majoritatea actorilor și modelelor învață distincția. Iată ce este de fapt fiecare.
Și coridorul face parte din meserie.Castingul deschis
Un casting deschis e exact ce pare: o selecție fără invitație, la care poate veni oricine se potrivește unui anunț public. Agențiile le organizează ca să găsească fețe noi. Producțiile le organizează când au nevoie de mulți oameni sau când caută ceva atât de specific încât bazele obișnuite nu îl scot.
Așteaptă-te la coadă, la un formular, la o fotografie făcută pe loc și la vreo nouăzeci de secunde de atenție. Ia-ți măsurile scrise, ia fotografii naturale dacă ai, îmbracă ceva simplu și mulat și vino cu părul și fața așa cum le ai de obicei. Cea mai frecventă greșeală la un casting deschis e stilizarea excesivă: oamenii care conduc selecția încearcă să vadă materia primă, iar tu tocmai le-ai îngreunat treaba.
Go-see-ul
Un go-see e o întâlnire programată, de obicei de o agenție, la care te prezinți cu portofoliul în fața unui client sau a unui director de casting. Nu filmează nimeni. Intri, arăți mapa, se uită la tine pe viu, poate îți fac o fotografie naturală, și pleci. Poate dura patru minute.
Go-see-urile par lipsite de miză și sunt enorm de importante. Aici decide un client dacă fișa se potrivește cu omul. Fii punctuală, fii ușor de gestionat, știe-ți măsurile fără să te uiți în telefon și nu umple tăcerea cu emoții.
Proba self-tape
O cerere de self-tape e un casting care se desfășoară în întregime la tine. Primești paginile de scenă, un brief, un termen limită și instrucțiuni tehnice; te filmezi jucând scena și trimiți.
Pentru o bună parte din munca de ecran, asta e acum prima rundă obișnuită, ceea ce înseamnă că nivelul tehnic al înregistrării tale a devenit parte din castingul tău. Sunetul contează mai mult decât imaginea. Un partener de replici care nu te grăbește contează mai mult decât amândouă. Termenul nu e elastic: o înregistrare bună care ajunge a doua zi dimineața nu e o înregistrare bună.
Callback-ul
Un callback înseamnă că cineva a apreciat prima rundă suficient cât să vrea să vadă mai de aproape, iar camera e de obicei mai plină: regia, producția, uneori clientul. Ți se poate cere să faci aceeași scenă altfel, să citești o scenă nouă sau să urmezi o indicație care contrazice tot ce ai pregătit.
Ultima nu e o capcană. Ăsta e întreg rostul unui callback. Că poți livra varianta repetată se știe deja; ce cumpără ei e capacitatea ta de a te ajusta. Poartă ce ai purtat prima dată, dacă a funcționat, pentru că oamenii țin minte vizual, iar consecvența îi ajută să te plaseze.
Proba de chimie
Doi sau mai mulți actori rămași pe lista scurtă citesc împreună, iar producția vede ce combinație ține. Merită știut că rezultatul adesea nu are nicio legătură cu cine e mai bun. Proba de chimie ține de potrivire, iar potrivirea nu e un clasament.
Cât timp lucrezi, cineva scrie mereu.Proba de costum
O probă de costum nu e un casting. Ai deja rolul. Costumele verifică dacă ce există funcționează pe tine, și exact acesta e momentul în care o fișă cu măsuri îmbunătățite se transformă într-o după-amiază scumpă pentru un departament care nu mai poate repara nimic.
Vino cu lenjerie curată și simplă, adu pantofii care ți s-au cerut și spune orice s-a schimbat de când ai fost aleasă, înainte să descopere cineva cu un fermoar.
Cum funcționează castingurile pe CastHub
Producătorii, agențiile și brandurile publică aici castinguri, iar artiștii aplică direct. Anunțul în sine e public; cine a aplicat rămâne la compania care l-a postat, și acesta e sensul corect. Aplicarea e gratuită și ar trebui să fie gratuită peste tot: nimeni serios nu îți cere bani pentru dreptul de a fi luată în considerare.
Fiecare aplicare are o stare vizibilă: trimisă, pe lista scurtă, invitată, apoi selectată sau nu. Sună birocratic până când petreci un sezon trimițând aplicări în tăcere. Să știi unde se află ceva e cea mai mare parte din ce îi lipsește cu adevărat unui începător.
Cum citești corect un brief de casting
- Rolul și intervalul de vârstă. Vârsta jucată, nu data ta de naștere.
- Datele. Inclusiv proba de costum și eventuala zi de deplasare, nu doar filmarea.
- Locația. Și cine plătește ca să ajungi acolo.
- Utilizarea. Unde va apărea lucrarea finită, în ce teritorii și pentru cât timp.
- Onorariul. Dacă brieful nu îl spune, întreabă înainte să aplici.
- Nuditate sau conținut intim. Trebuie să fie scris în brief. Niciodată în ziua filmării.
Un brief care răspunde la toate șase e un anunț de muncă profesionist. Un brief care nu răspunde la niciunul e un motiv să pui întrebări înainte să îi dai o zi din viața ta.
